În timp ce Anglia a reacționat abia după ratarea calificării la Euro 2008 și după eliminarea dezamăgitoare de la Mondialul din 2010, Spania a ales să investească în academiile sale dintr-o poziție de forță. Federația Spaniolă și La Liga au demarat încă din 2016 o serie de întâlniri anuale între cluburile din primele două divizii, menite să împărtășească metodologii, instrumente și cunoștințe despre formarea tinerilor jucători. Aceste discuții au dus, în 2022, la crearea unui Plan Național de Optimizare și Îmbunătățire a Academiilor de Tineret, un proiect pe 10-12 ani care își propune profesionalizarea completă a sistemului.
Juan Florit, șeful proiectelor fotbalistice din cadrul La Liga, explică diferența fundamentală față de alte țări: «În mod tradițional, când o țară sau o organizație începe un astfel de proiect, o face dintr-o poziție de slăbiciune, pornind de la o problemă sau o situație negativă. Dar dacă credem că ceea ce facem acum este suficient pentru primul deceniu, mai devreme sau mai târziu vom rămâne din nou în urma altor țări.» Planul nu a fost, așadar, o reacție la o criză, ci o strategie preventivă. Chiar dacă Spania avusese rezultate sub așteptări la Euro 2016 și la Mondialul din 2014, era vorba doar despre o scurtă sincopă după tripla consecutivă din 2008-2012.
Planul Național se sprijină pe cinci principii-cheie: infrastructură, resurse și tehnologie; îngrijirea completă a jucătorului; dezvoltarea și tranziția către fotbalul profesionist; modelul de antrenament și tranziția către competiție; structura și dezvoltarea profesională. Acestea nu au fost gândite ca un răspuns la eșecuri, ci ca o oportunitate de a menține un flux constant de talente autohtone către echipele de club și naționala Spaniei. La momentul lansării, echipa națională ajunsese în semifinalele Euro 2020 și în finala Nations League din 2021, iar echipele de tineret atinseseră constant fazele finale ale competițiilor europene.
Datele confirmă că Spania se afla deja într-o poziție de forță. În cele zece sezoane anterioare anului competițional 2026-27, numărul mediu de jucători spanioli care au bifat peste 450 de minute într-un sezon — echivalentul a cinci meciuri complete — a fost de 236,6. Este o cifră care domină detașat celelalte mari campionate: Italia are 152,2 jucători autohtoni în Serie A, Franța 149,9 în Ligue 1, Germania 142,6 în Bundesliga, iar Anglia doar 117,7 în Premier League. Diferența este uriașă și nu poate fi explicată printr-o simplă concentrare de jucători care prind doar câteva minute. În aceeași perioadă, fotbaliștii spanioli au acoperit în medie 57,2% din totalul minutelor jucate în La Liga. În Premier League, englezii au reprezentat doar 30,5% din minute.
Această realitate explică de ce Spania a câștigat ultimele turnee majore la nivel de seniori și de ce Anglia, în ciuda unui program de dezvoltare lansat în 2010 cu 25 de recomandări, încă încearcă să recupereze decalajul. Germania a avut propriul moment de cotitură după eșecul de la Euro 2000, care a dus la investiții masive în tineret și, ulterior, la titlul mondial din 2014. Spania, însă, nu a așteptat o criză pentru a acționa. A ales să profesionalizeze academiile dintr-o poziție de superioritate, conștientă că avantajul se poate eroda dacă nu este întreținut constant. «Am considerat că trebuie să facem ceva», spune Florit. «Înainte nu exista un plan colectiv, o viziune colectivă sau o strategie colectivă de lucru în sistemul de academii pentru a întări dezvoltarea tinerelor talente.»
Pentru fotbalul românesc, lecția spaniolă este relevantă. Un plan național de optimizare a academiilor, construit pe termen lung și aplicat uniform, poate produce rezultate chiar și atunci când nu există o urgență imediată. Spania demonstrează că excelența în formarea tinerilor nu este un accident, ci rezultatul unei strategii asumate și al unei colaborări reale între cluburi, ligă și federație.
2