Manchester City a devenit, sub conducerea șeicului Mansour bin Zayed Al Nahyan, una dintre cele mai temute echipe ale Angliei și ale Europei. Totuși, înainte de 2008, clubul avea o cu totul altă imagine. Timp de decenii, City a fost considerată «sora mai mică» a lui Manchester United, echipa care domina fotbalul englez.
În orașul Manchester, fotbalul a fost mereu o pasiune, iar numele clubului United era cunoscut la nivel global. În schimb, City trăia la umbra rivalilor. În timp ce «Diavolii Roșii» adunau nume spectaculoase precum Bobby Charlton, George Best sau Denis Law, «cetățenii» se mulțumeau cu jucători mult mai puțin cotați, precum Colin Bell sau portarul Bert Trautmann. Imaginea clubului era aceea a unei echipe de mijlocul clasamentului, unde dacă ceva putea merge rău, cu siguranță mergea rău.
Manchester City a oscilat de-a lungul istoriei între prima și a doua divizie, înregistrând nu mai puțin de 10 retrogradări. Cu toate acestea, baza de fani a rămas mereu numeroasă. Asistența record a fost atinsă în 1934, când peste 84.000 de spectatori au umplut tribunele vechiului stadion Maine Road pentru un meci de FA Cup împotriva lui Stoke City, câștigat de «cetățeni».
Ultimul trofeu major înainte de venirea acționariatului arab a fost cucerit în 1976, când Manchester City a câștigat Cupa Ligii Angliei după o finală împotriva lui Newcastle, scor 2-1. Golul decisiv al lui Denis Tueart avea să rămână ultimul moment de glorie al clubului pentru următoarele trei decenii. După acel succes, City nu a mai disputat nicio finală de trofeu și s-a mulțumit, în 1977, cu locul 2 în League One, la un punct în spatele campioanei Arsenal.
Până la sosirea conducerii actuale, Manchester City obținuse 2 titluri de campioană a Angliei, 4 Cupe ale Angliei, 2 Cupe ale Ligii și 3 Supercupe. Pe plan european, palmaresul includea un singur trofeu: Cupa Cupelor, în 1970, după o victorie cu 2-1 împotriva polonezilor de la Gornik Zabrze.
Sfârșitul anilor ’90 a adus echipa într-o criză profundă. În 1996, în timp ce United cucerea titlul, City lupta pentru supraviețuire în prima ligă. În ultima etapă, contra lui Southampton, echipa antrenată de Alan Ball a primit informația greșită că londonezii ar fi remizat și nu a mai forțat victoria, terminând 1-1 cu Coventry. Southampton a câștigat însă cu 2-1, iar City a retrogradat. După un loc 14 în Championship, sezonul 1997-1998 s-a încheiat cu o clasare pe locul 21 din 24 și retrogradarea în Liga 3, o premieră în istoria clubului. Sub comanda lui Rob Doyle, echipa a revenit în elită după trei sezoane.
Anul 2007 a reprezentat punctul critic financiar. În timpul președinției lui John Wardle, clubul se confrunta cu datorii uriașe, ajunse la 104 milioane de lire sterline după revenirea în prima ligă. Manchester City a fost vândut de urgență către fostul prim-ministru al Thailandei, Thaksin Shinawatra, pentru 83 de milioane de lire. Acesta a mai investit 77 de milioane de lire în transferuri și l-a adus pe Sven-Goran Eriksson ca antrenor. Domnia sa a fost însă de scurtă durată: Shinawatra a fost acuzat și condamnat pentru corupție în țara natală, conturile și activele sale de un miliard de lire sterline au fost înghețate, iar clubul se afla în pericol de faliment iminent.
Șeicul Mansour bin Zayed Al Nahyan a profitat de situația critică și a cumpărat clubul. În cei 18 ani de la preluare, a transformat Manchester City într-una dintre cele mai performante echipe ale Europei. Totuși, actualul finanțator ar putea semna și următoarea cădere a clubului, pe fondul scandalului de proporții din Premier League.
2