Etapa a treia din faza principală a Champions League a oferit una dintre cele mai încărcate seri de fotbal din acest sezon: 40 de goluri în nouă meciuri, remontade în mai multe partide și un duel direct între echipe de top care a ținut spectatorii cu sufletul la gură până în final. Paris Saint-Germain a revenit spectaculos în fața Barcelonei, într-un meci în care Lamine Yamal a găsit totuși resursele să înscrie un gol egalizator remarcabil, cu un vârf de gheată care a ridicat nivelul estetic al serii.
Spectacolul nu s-a limitat la Franța și Spania. În Italia, Scott McTominay a marcat de două ori pentru Napoli în victoria cu 4-3 împotriva lui Bodø/Glimt, primele sale goluri după o intervenție chirurgicală pe cord. Mijlocașul scoțian a ajuns astfel la 29 de goluri în 86 de apariții pentru clubul napoletan, o cifră care explică de ce Erik ten Hag și-a exprimat nemulțumirea față de conducerea lui Manchester United pentru modul în care l-a lăsat să plece la Napoli.
Cu toate acestea, avalanșa de goluri și de răsturnări de scor a stârnit o întrebare legitimă în rândul observatorilor: de ce o asemenea seară, aparent perfectă pentru fanul neutru, lasă totuși o senzație de gol interior? Răspunsul ține de natura competiției. Champions League a ajuns să fie dominată de meciuri în care echipele mari își permit să greșească, pentru că formatul le oferă suficiente etape pentru a recupera. Dramaturgia există, dar miza fiecărui meci s-a diluat.
În paralel, alte partide ale serii au arătat aceeași tendință. Manchester United a început dezastruos meciul de pe terenul lui Como, primind gol în minutul 2 prin Nico Paz, tânărul argentinian considerat unul dintre cei mai interesanți jucători din Serie A. Echipa pregătită de Michael Carrick a avut o prestație slabă, iar presa din România a descris evoluția ca fiind rușinoasă, ceea ce confirmă că nu toate cluburile mari reușesc să transforme etapele intermediare în spectacol controlat.
Rezultatele etapei au fost completate de alte dueluri interesante, precum Bayern München împotriva lui Arsenal, unde londonezii au făcut două schimbări față de victoria cu Nottingham Forest, sau Real Madrid împotriva lui RB Leipzig. Fiecare dintre aceste meciuri a adăugat câte ceva la tabloul general al unei competiții care produce fotbal de calitate, dar care pare să fi pierdut ceva din tensiunea eliminării directe.
Pentru publicul românesc, seara de Champions League rămâne un reper de urmărit, mai ales când printre protagoniști apar jucători trecuți prin campionatul intern sau antrenori cu legături de România. Însă discuția despre spectacol și miză rămâne deschisă: 40 de goluri într-o singură etapă sunt o dovadă de atac eficient, nu neapărat de competiție echilibrată. Iar senzația de gol interior, semnalată de comentatorii englezi, este un semnal că fotbalul european are nevoie de mai mult decât cifre pentru a-și păstra farmecul.
2