România a ratat de-a lungul anilor șansa de a conta pe mai mulți fotbaliști de valoare care ar fi putut îmbrăca tricoul tricolor, dar au ales să reprezinte alte naționale. Cazurile sunt variate: unii aveau origini mixte și mai multe opțiuni, alții au fost formați în țările pe care aveau să le reprezinte, iar câțiva au evoluat chiar pentru România la nivel de juniori înainte de a se răzgândi.
Cel mai cunoscut exemplu rămâne Karim Adeyemi. Născut la München, din mamă româncă originară din Brașov și tată nigerian, atacantul a ales Germania, țara în care a crescut și s-a format. A vizitat România în repetate rânduri, dar propunerea de a juca pentru Germania a fost de nerefuzat. A debutat pentru naționala germană în 2021, sub comanda lui Hansi Flick, actualul său antrenor la Barcelona, și a strâns până acum 13 selecții și un gol.
Flavius Daniliuc și Raul Florucz au ales amândoi Austria. Daniliuc s-a născut la Viena, din părinți originari din județul Suceava, a trecut pe la academiile lui Real Madrid și Bayern München și a evoluat în cele mai puternice campionate ale Europei. În prezent joacă la Basel și a bifat 3 meciuri pentru Austria. Florucz, atacant curtat intens de Mircea Lucescu și de staff-ul federal în 2025, părea interesat de oferta României, dar a optat în final tot pentru Austria, unde a adunat 3 selecții. Acum evoluează alături de Darius Olaru la Union Saint-Gilloise.
Ajdin Hrustic, născut în Australia din mamă româncă și tată bosniac, a ales țara natală. În 2022 a mers cu Australia la Campionatul Mondial și tot atunci a câștigat Europa League cu Eintracht Frankfurt. Mijlocașul are 39 de meciuri și 4 goluri pentru australieni și joacă în prezent la Al-Nasr, în Emiratele Arabe Unite. Povestea lui Theodor Corbeanu este ușor diferită: născut în Canada din părinți români, a reprezentat tricolorul la juniori U16 și U17, apoi s-a răzgândit și a jucat pentru Canada. A evoluat pentru Wolverhampton U21 și U23, Arminia Bielefeld, Grasshopper și Granada, iar acum joacă la Toronto, în MLS. Pentru Canada are 7 meciuri și 2 goluri și spera să prindă lotul pentru Mondialul din 2026, fără succes însă.
Recent, Lisav Eissat a ales naționala României în detrimentul Israelului, dar în trecut doi jucători eligibili pentru tricolor au mers în cealaltă direcție. Portarul Omri Glazer, actualmente la Maccabi Haifa, a făcut furori pentru Hapoel Beer-Sheva și Steaua Roșie Belgrad, iar forma sa i-a adus 23 de partide în naționala de seniori a Israelului. Suf Podgoreanu, considerat cândva unul dintre marile talente ale Europei, a evoluat pentru juniorii Romei, apoi la Maccabi Haifa, Spezia, Heracles și, din vară, la Kortrijk, în Belgia. A ales Israelul de la început, la toate nivelurile, dar pentru seniori are doar două meciuri, ultimul acum cinci ani.
În urmă cu aproximativ 25 de ani, alte trei nume umpleau paginile ziarelor. Vasile Miriuță, născut la Baia Mare, a bifat nouă meciuri și un gol pentru Ungaria. Tomi Petrescu, născut la Jyväskylä din tată român, era legitimat la Leicester și era dorit de Finlanda și România; a ales nordicii, dar nu a apucat să debuteze, iar cariera i-a luat-o rapid la vale după episodul Leicester. În 2013 a ajuns la Poli Iași pentru câteva meciuri. Ikechi Anya, născut la Glasgow din mamă româncă și tată nigerian, a ales Scoția, pentru care a adunat 29 de meciuri și trei goluri. La nivel de club a evoluat pentru Celta Vigo B, Granada, Cadiz, Watford și Derby.
Poate cea mai spectaculoasă poveste rămâne cea a lui Josef Posipal, născut pe 20 iunie 1927 la Lugoj, într-o familie de origini germane și maghiare. S-a mutat în Germania în adolescență și a ajuns la Hamburger SV. În 1950, Sepp Herberger ar fi vrut să-l convoace la naționala Germaniei de Vest, dar fotbalistul avea cetățenie română. Un an mai târziu a obținut cetățenia vest-germană și a debutat. Trei ani mai târziu era titular în finala Campionatului Mondial din 1954, câștigată de Germania de Vest în fața Ungariei, scor 3-2. Șaisprezece ani mai târziu, Alexander Vencel, născut la Ilva Mare, în județul Bistrița-Năsăud, avea să reprezinte Cehoslovacia la Mondialul din 1970.
2